Semnele bolii. Maladia începe, la tineretul canin, cu febră 39,5°-40°C, lipsa de chef, tristeţe şi scaune moi. La început diareea este apoasă, cu un miros urât, specific bolii, ca apoi să capete un aspect hemoragic. Boala poate fi confundată uşor cu o intoxicaţie (din cauza vomelor şi scaunelor diareice), dar ţinând cont de situaţia epizootologică, anamneză şi febra pe care o are câinele bolnav, se poate uşor preciza diagnosticul de parvoviroză.

Conduita terapeutică. Va avea în vedere combaterea deshidratării (ce apare ca urmare a vomei şi diareei), susţinerea activităţii cardiace, oprirea hemoragiei digestive, asigurarea vindecării rapide a mucoasei gastro-intestinale. Câinele bolnav va avea în vasul de băut ceai de mentă sau de muşeţel.

Se vor face perfuzii cu glucoză, vitamina C, Salviamin etc. Hemostatice: Venostat, Adrenostazin (atenţie să nu se administreze Adrenostazinul concomitent cu vitamina C). Pe gură: Dicarbocalm, Eridiarom, Furazolidon, cărbune medicinal, antispastice: Scobutil sau Lizadon. Polidinul şi Cantastimul în injecţii i.m. Vitaminoterapie cu vitaminele grupului B (B1+B6+B12 de 50 gamma), vitamina A şi vitamina D.

Reluarea alimentaţiei normale se va face în cantităţi mici, la început cu alimente uşor digestibile. Deci tratamentul igieno-dietetic în parvoviroza va fi bazat pe: legume, ceaiuri, orez, carne crudă de vită fără grăsime. Nu se vor administra lactatele, care sunt alimente fermentescibile.

De reţinut că vindecarea căţelului de parvoviroză se realizează dacă tratamentul descris mai sus va începe înainte de faza hemoragică a sindromului gastroenteric.Prevenirea bolii se face prin vaccin antiparvo (monovalent), la vârsta de o luna şi jumătate, repetat la două luni şi jumătate. De obicei, polivaccinul conţine şi componenta parvo şi, odată cu vaccinarea antijigodioasă, se face şi vaccinarea antiparvo, bineînţeles cu deparazitarea internă, în prealabil, a căţelului.

Hepatita infecţioasă a câinelui (HIC, boala lui Rubarth)Hepatita infecţioasă a câinelui reprezintă o viroză cu carcteristicile unei evoluţii acute, enzootică sau enzootico-epizootică, care se întâlneşte la câine şi alte specii de carnivore. Boala se caracterizează clinic prin febră, însoţită de un sindrom hepato-gastroenteric, iar morfopatologic prin leziuni necrotic ale ficatului. Odată apărută, maladia are tendinţa de a persista ani de zile în canisele şi gospodăriile infectate, provocând an de an afecţiunea la căţeii nou-născuţi şi apoi moartea lor.

Acest lucru se explică prin existenţa stării de purtător şi excretor de virus de lungă durată (peste nouă-zece luni), la animalele trecute prin boală.Surse de infecţie. Aşa cum s-a mai arătat, principala sursă de infecţie în hepatită câinelui sunt animalele bolnave sau cele trecute prin boală, precum şi câinii care fac forme subclinice (forme nesesizabile).

Canisele, toate obiectele contaminate de la animalele bolnave, pot constitui izvoare secundare de infecţie. iar în această boală contaminarea (atenţie) se produce prin aerosoli virulenţi, tuse şi strănut, în timpul vaccinărilor şi tratamentelor antiparazitare în serie.Semnele bolii. La câine, perioada de incubaţie este de două până la nouă zile, iar boala se manifestă clinic destul de poliform.

Maladia poate evolua sub o formă supraacută, severă, la căţeii nou-născuţi, sau acută, la câinii adulţi. Debutează cu febră (40°-41°C), care se poate menţine o săptămână, fără ca starea generală să fie alterată. După aceea, câinele bolnav prezintă stări de apatie, vomismente, conjunctivită, cheratită, crize hepatice, uneori insolite de fenomene nervoase. Se instalează o uşoară stare de icter, amigdalită şi chiar stomatită.

Există şi aşa-zisele forme benigne, ce se exteriorizează prin cheratite bilaterale (ochii se albesc), care, ulterior, revin la normal. Evoluţia bolii este mai rapidă ca în jigodie, iar gravitatea bolii, precum şi procentul de mortalitate sunt invers proporţionate cu vârsta câinilor bolnavi.Prognosticul devine grav atunci când hepatita evoluează concomitent cu jigodia şi leptospiroza.Tratamentul. Ser specific, dar şi hepatoprotectoare, Tropofar; Metaspar, vitamina A şi antibiotice de tipul Ampicilinei.Prevenirea bolii. Se face prin vaccinarea antihepatică cu Candur sau Distemper SHLT sau vaccin monovalent.