Este un semnsubiectiv şi numai măsurarea temperaturii cu termometrul, în cavitatea rectală,ne oferă indicaţii corecte asupra stării febrile sau afebrile a câinelui.Nările se continuă cu două cornete prelungi, bine ramificate, ce asigurăfuncţia olfactivă specifică speciei. Ele pot fi scurte şi deformate la raselecu botul turtit, precum Bulldog, Peckinez; respiraţia unor anume rase fiind maizgomotoasă, animalele sforăie totdeauna.

            Segmentul ce urmează este faringele,regiune de încrucişare a căilor digestivă şi respiratorie, epiglota fiindpaleta care închide şi deschide accesul spre şi dinspre aceste căi, după cumanimalul mănâncă sau respiră. El se continuă cu laringele şi organulfonator - corzile vocale -, urmate de trahee şi cei doi  plămâni adăpostiţi în cavitatea toracică.Fiecare plămân are trei lobi, superior, mijlociu şi diafragmatic, dar cel drepteste mai dezvoltat, având şi un lob suplimentar.

            Frecvenţa normală a respiraţieicâinelui este de 15 – 25  mişcări peminut, în repaus, accelerându-se la efort. Pe măsură ce câinele îmbătrâneşte,frecvenţa respiraţiei scade. O accelerare a respiraţiei se numeşte polipnee,iar când ea se face greoi, câinele are dispnee.

Pentru că specia este lipsită de glande sudoripare funcţionale, deci de un sistem de termoreglare apielii, aparatul respirator are şi acest rol. Când un câine „scoate limba de uncot”, având o polipnee, el încearcă, de fapt, să se răcorească.Mecanismul se produce prin intermediul limbii, pe care câinele o scoate foartemult afară din gură, permiţând o circulaţie rapidă a aerului în laringe şiplămâni.

Trebuie să se reţină că există şi o polipnee fiziologică,prezentă la femele în timpul lactaţiei, adevărată sau nervoasă, însoţită de oposibilă scădere a calcemiei. Uneori, datorită lipsei de unire a pilierilordiafragmatici; diafragma fiind muşchiul ce separă cavitatea toracică de ceaabdominală; la câinii cu un torace larg se poate întâlni o afecţiunecongenitală – hernia diafragmatică. În acest caz, mai multe organe abdominalepătrund printr-o breşă a diafragmei, respiraţia devine greoaie şi seaccentuează când se ridică trenul posterior.