In functie de pericolul potential, pisica fuge la o anumita distanta numita distanta critica.Cercetarile de etologie au aratat ca pentru fiecare specie de animale exista o distanta critica caracteristica, care depinde insa de o serie de factori, dintre care determinant este spatiul din jur.

  Daca spatiul este bine cunoscut, agresivitatea este mai mare, iar distanta de fuga redusa si exact invers intr-un spatiu necunoascut.In situatiile in care mama isi apara puii, distanta critica devine zero.Distanta de fuga poate fi redusa si in cazul in care dusmanul nu are posibilitatea de miscare rapida sau ampla.

  De asemenea, distanta de fuga se reduce si in situatiile in care in apropiere se gasesc obiecte "salvatoare", un zid, un gard, un pom etc.In schimb, distanta de fuga este mare in situatiile in care dusmanul actioneaza rapid si nu are in apropiere nimic salvator.

  Comportamentul pisicii fata de stapan este tolerant si accepta sa se faca cu ea ce se vrea, fara a opune prea mare rezistenta, in schimb fata de persoanele straine (musafirii), ea poate fi indiferenta, agresiva sau se retrage din fata persoanelor pe care nu le agreaza.

  Exista apoi situatii in care pisica fuge din fata unor persoane care uneori o deranjeaza, o bruscheaza sau o lovesc (copii sau oameni care nu iubesc animalele si pe care pisica ii sesizeaza imediat.)