Cu toate acestea, simplele atingeri ale limbii pe ansamblul corpului nu pot sa o debaraseze de tot ce se ascunde in blana sa, in urechi, in cavitatile nazale, in regiunea perianala etc.

  Ingrijirile ce trebuiesc acordate animalului cuprind, in primul rand, periatul si pieptanatul blanitei.Si mai importante sunt aceste 2 actiuni in cazul in care este vorba despre o pisica cu parul lung si indeosebi in perioadele de naparlire.Atunci, periatul si pieptanatul sunt operatiuni indispensabile, deoarece se elimina perii morti de pe suprafata corpului, iar in caz contrar, pisica, prin toaleta zilnica, risca sa-i absoarba, ceea ce poate conduce la ocluzii intestinale.

  Pentru a evita raspandirea parului prin toata locuinta, trebuie sa obisnuim pisica inca din primele luni de viata sa fie pieptanata si periata cat mai des.Aceasta operatiune dureaza doar cateva minute si nu trebuie sa o consideram doar ca o pierdere de timp, deoarece indepartarea parului de prin casa cere infinit mai mult timp.

  Daca pisica opune rezistenta la acest mod de toaletare, vom incepe cu mangaieri usoare si treptat, in reprize scurte putandu-se folosi pieptanul si apoi peria.Ingrijirea si intretinerea blanitei in stare cat mai buna presupune adoptarea unor operatiuni ce difera in functie de tipul blanitei si da rezultate corespunzatoare numai atunci cand este corelata cu o alimentatie rationala.

  La pisicile cu parul scurt si blanita redusa, autoingrijirea este suficienta, iar stapanului ii revine doar sarcina de a executa doar o mica toaletare.Astfel, ele se perie doar la anumite intervale, iar in perioada de naparlire, aceasta operatiune se executa saptamanal sau chiar mai des, utilizand o perie cu dinti foarte flexibili, prinsi intr-un suport de cauciuc, in directia de crestere a parului.Uneori este suficienta doar trecerea mainii umede sau a unei bucati de tifon umeda pe roba animalului, pentru indepartarea firelor moarte.