Periatul este operatiunea care se executa zilnic in vederea indepartarii prafului, a firelor de par moale, a celulelor desuamate ale pielii, impiedicand totodata incalcirea parului.
Cainii care au parul scurt se vor peria zilnic, dupa care, cu ajutorul unui burete inmuiat intr-o infuzie de musetel, i se vor sterge ochii, botul si interiorul pavilionului urechii, locurile cele mai sensibile, unde se depune praful.
Periatul se face intotdeauna in sensul cresterii parului, cu o atentie deosebita in regiunea urechilor si la nivelul articulatiilor sau a altor zone sensibile.Periatul incepe de la nivelul capului, urmat de gat, regiunea liniei spinarii, pieptul, regiunile declive ale corpului, abdomenul si la urma membrele.Este recomandabil ca dupa incheierea periatului sa se execute un usor masaj corporal, fie cu ajutorul unor manusi destinate acestui scop, fie cu ajutorul mainii, pentru activarea circulatiei periferice, a tonusului muscular si a functionalitatii pielii.
Pentru cainii cu par lung, periatul este putin mai dificil si el este precedat de o descalcire a parului impaslit, pieptanat si apoi aranjat.
 

   Pieptanatul este de asemenea obligatoriu, indeosebi pentru rasele cu par lung si se executa cu ajutorul unor piepteni metalici sau a celor obisnuiti comercializati in pet-shop-uri.Pieptenele trebuie sa fie suficient de solid, cu dintii mari si rari, a caror lungime este de circa 4-5 cm, confectionat din os sau metal, cu varfurile rotunjite, pentru a evita zgarierea animalului.
Pieptanatul incepe asemanator cu periatul, de la cap, partile superioare ale corpului, cele inferioare si in final membrele si coada.Atat pentru periat cat si pentru pieptanat, se folosesc ustensile special destinate unor asemenea operatiuni, individuale si netransmisibile altor indivizi.Este de preferat ca fiecare caine sa aiba trusa individuala de ustensile.

Daca nu se executa pieptanatul zilnic, exista posibilitatea ca parul sa se incalceasca, ceea ce pe langa aspectul inestetic, impiedica pielea sa-si exercite functiile in mod corespunzator si ne obliga sa taiem aceasta impaslire sau aglomerare de par care va deprecia esteticul animalului.
Cainii intretinuti afara sunt supusi acelorasi operatiuni de intretinere, dar la intervale mai mari de timp, deoarece fiind in contact cu razele solare si ultraviolete, beneficiaza de o toaletare naturala si de o sterilizare a suprafetei corpului.De asemenea acesti caini au perioade de naparlitre relativ fixe (toamna-primavara), spre deosebire de cainii de apartament, care , bucurandu-se de o temperatura relativ constanta pe tot parcursul anului, nu vor naparli la perioade fixe, ci vor pierde parul permanent, ceea ce impune o periere zilnica, prin care se vor indeparta firele de par moarte.

Trebuie sa mentionam ca pentru indepartarea parului, exista si posibilitatea utilizarii unor aspiratoare speciale, de tip "tunel", prin care animalul este trecut ori de cate ori se intoarce de la plimbare.Aceasta operatiune de aspirare nu elimina insa pieptanatul si perierea, ci doar completeaza mai buna igienizare a cainelui.

   Baia cainelui poate fi naturala (scaldatul) sau impusa, cand se efectueaza de catre crescator.La caine baile se fac la intervale mai mari de timp, deoarece prin spalarea cu sapun sau sampon se distruge stratul protector al pielii si pot apare o serie de eczeme si alergii pruriginoase ce pot produce chiar rani deschise.Ele se fac si cu diferite ocazii cauzate de situatii neprevazute (murdarirea cu noroi, intrarea in zone cu praf, pregatiri pentru expozitii, calatorii etc.)

Vara, cainele se poate imbaia si in apele curgatoare, dupa care animalul se va tine la soare pentru a se usca.Cateii mici nu se vor imbaia, cel putin pana la varsta de 2 luni, dar nici cateaua in perioada de alaptare, chiar daca la acesta se vor spala mamelele si apoi se vor masa usor cu putina vaselina neutra ca PH.Contraindicata este imbaierea catelelor in ultima parte a gestatiei, care poate conduce la avorturi, din cauza manipularii sau a temperaturii apei.
Pentru racorire si indepartarea prafului si a murdariei de pe suprafata corpului, se pot face si dusuri usoare, dar apoi trebuie sa-l stergem si sa-l uscam.
Baile se vor face la o temperatura de 36-40 grade Celsius, si nu mai reci si nici mai calde, pentru ca astfel cainele refuza sa accepte imbaierea, iar pentru spalare se vor utiliza sapunurile pe baza de sulf sau gudron si mai putin samponurile (exceptie facand cele cu Ph neutru), care au o puternica actiune de degresare a pielii si a parului.

La cainii cu parul scurt, baia se va face mai rar, deoarece perierea si stergerea cu ajutorul unei carpe ude este chiar mai folositoare decat baia.
Animalul, inainte de imbaiere se va peria si pieptana, iar nodurile care nu pot fi desfacute se vor tunde, fara insa a deprecia esteticul cainelui.Pe durata cat se executa imbaierea se va evita patrunderea apei in urechi prin protejarea acestora cu ajutorul unor tampoane de vata.Pentru protectia ochilor impotriva apei cu sapun sau sampon, se va picura in prealabil in ochii cainelui cate o picatura de ulei de ricin, inainte de imbaiere.

Este contraindicata parfumarea cainelui dupa imbaiere, deoarece ii produce o senzatie neplacuta si o stare de iritare.Dupa baie cainele are tendinta de a se sterge singur, motiv pentru care se rostogoleste si se taraste pe covor, de aceea este bine sa-i punem la dispozitie o patura pe care sa se poata rastogoli in voie si sa nu circule prin toata casa.

Sunt rase la care este contraindicata baia datorita parului extrem de fin, care in contact cu apa se impasleste si se degradeaza, de aceea la aceste rase toaletarea se face doar prin pieptanare, periere si stergere de praf cu ajutorul unei carpe ude (Chow-Chow, Ciobanescul Belgian etc.)