"La masa, nu mai pot sa stau decat cu picioarele zgarcite sub scaun, atent sa nu lovesc amintirea cainelui care astepta la toate pranzurile la picioarele mele".(Cainii lui Tudor Arghezi, de dr. Aristide Popescu).

  ...Si poate ca aceasta literatura fara intriga si peripetii va face pe cititor atent fata de catei, bun fata de caini, milos pentru lumea prietenilor statornici, a tuturor tovarasilor cu patru picioare ai nefericitului si salbatecului om.

  Povestirea unui caine frumos este povestirea tuturor cainilor; a cainilor parasiti, izgoniti, pribegi din orase si sate, batuti, bolnavi, ocarati de catre un gazetar fara camin, fara familie fara tarana, cu aversiune fata de un animal care nu se mananca si nu se canta."     Tudor Arghezi,Cainele

  "In ultima parte a vietii sale, George Enescu a trait la Paris, autoexilat prin convingerea sa de-a nu adera la regimul totalitar.La sfarsitul vietii, zacand in suferinta pe un pat de spital, langa noptiera de fier, plina de sticlute cu medicamente, ii vegheza durerile cainele, ca intr-o simfonie neterminata, inchinata prieteniei dintre om si caine."  (Animale celebre, stapani faimosi, de dr. Ariside Popescu).

  Societatea regala pentru prevenirea cruzimii impotriva animalelor (RSPCA), infiintata in 1821, este cea mai prestigioasa asociatie de profil britanica.In 1983, societatea a primit 1 156 696 de telefoane prin care se solicita interventia cadrelor special instruite, in cazuri de agresare a animalelor, deci si a cainilor.Asociatia are 207 filiale, pe teritoriul Marii Britanii, dotate cu facilitati tehnice moderne si un numar mare de voluntari si personal veterinar ce, pe de-o parte, supravegheaza orice incalcare a Legii pentru protectia si drepturile animalelor, iar pe de alta parte, intervine in vederea salvarii animalelor accidentate, parasite sau bolnave de cancer.inspectorii acestei asociatii au uniforme deosebit de impunatoare.Adresa RSPCA este: Causeway Horsham, West Sussex, RH 12 1 HG, Great Britain.

  Vechii egipteni aveau reguli nescrise in ceea ce priveste cultul pentru animale.Pe langa alte specii, cum sunt pisica, crocodilul, broasca testoasa si lupul, cainele are un rol de seama in cultul religios.In multe situatii, mai ales in cele de foamete, multi egipteni si-au mancat semenii, dar niciodata nu au indraznit sa-si sacrifice animalele sacre, printre care se numara si cainele, membrii familiei se tundeau si purtau haine de doliu.

  In Italia, la Torino, un caine Ciobanesc german, de trei ani, a devenit din instinct, ghidul si prietenul fidel al unui alt caine, un Cocker de sase ani, ce orbise din cauza unui diabet zaharat."Ghidul" isi conduce prietenul apucandu-l usor de o ureche, il ajuta sa deschida usa, il indruma sa mearga pe mijlocul drumului ferindu-l de obstacole.

  Nu era un om politic.Nu era un literat.A fost ceva mai mult, prietenul meu.Si a fost mai mult, a fost un caine mic, un caine adevarat, cu inima de aur si nume pasaresc.

.................................................................................................................

  Cata vreme trebuia sa dureze tovarasia dintre un om in toata firea si un catel bolnav?Cand ma departam intr-o alta odaie, gemetele lui se inmulteau si tanguirea cutului nostru se facea stridenta: bolnavul se vedea singur si simtea ca moartea se va folosi de lipsa prietenului ca sa-l rapeasca.

  Intr-a saptea noapte de veghe, simptomele parea ca cedeaza.O liniste noua alterna cu crizele, aproape invinse....Am plecat sa ma odihnesc aiurea, pe o canapea......

  Totusi pana sa ma culc, ma indrept, in varful picioarelor catre odaia bolnavului meu.Ma opresc si-mi pun urechea langa cheie.Deschid incet si intru.Cucu se uita la mine, insa nemiscat.Nu vreau sa cred.Ii asez mana pe frunte.Cucu murise.Si ca sa stiu ca ultimul lui gand a fost tot pentru mine, el a murit cu ochii deschisi, intorsi catre use, prin care astepta, in clipa mortii, sa ma vada intrand.

  N-as putea sa scriu ce am simtit...     (Tudor Arghezi, La moartea lui Cucu)

  Se pare ca singurul loc de pe glob unde, sunt ingropati intr-un cimitir, la un loc, in acelasi mormant, un om si un caine, este Olanda.Este vorba despre mormantul lui Wilhelm, print de Orania, fiul lui Wilhelm IV de Orania, "copilul tacut", asa cum i se spunea, si care a ramas cunoscut drept "Wilhelm Taciturnul", doar istoricii consemnandu-l ca Wilhelm III de Orania, stathuder al Olandei, devenit, in 1689, regele William III al Angliei.Wilhelm l-a scapat pe un caine de la inec, iar animalul i-a salvat viata in doua randuri.De atunci au ramas nedespartiti.Dupa ce Wilhelm Taciturnul si-a dat obstescul sfarsit, splendidul Ogar de Friza n-a mai trait decat 4 ore! Impresionati, toti cei apropiati au hotarat sa nu-i desparta nici dincolo de viata.