La fel de importante sunt şi următoarele aspecte în luarea unei astfel de decizii:

înfăţişarea câinelui — cu păr lung sau scurt, de talie mică, mijlocie sau mare; să fie tăcut sau zgomotos; rasa; mascul sau femelă;

noul nume al câinelui care ar trebui să fie uşor de pronunţat, scurt.Alegerea unui câine nu este o problemă simplă, aşa cum pare la prima vedere. Ea este mereu dezbătută în cărţi şi articole de specialitate, deoarece adopţia unui câine constituie un act responsabil din partea noastră.

Cu alte cuvinte, sănătatea şi viaţa animalului depind de noi. Câinele ales nu va avea absolut nici o vină dacă afectivitatea, legătura sufletească între stăpân şi el nu se va realiza, animalul ajungând, în cel mai bun caz, la un alt stăpân, de obicei greu de găsit.

Plecând de la adevărul ca un câine este o fiinţă, deci cu o personalitate biologică bine definită, dintr-un început este necesară alegerea corectă a exemplarului canin, iar dacă am făcut acest lucru, el nu poate fi în nici un caz abandonat.

Divorţul om-câine nu există decât din vina stăpânului, nicidecum a câinelui, chiar dacă se argumentează că este prea gălăgios, lasă păr, că se cheltuie prea mult cu el, că ocupă timpul liber, face dificilă efectuarea unui concediu şi câte alte motive care determină abandonarea lui.Devenind posesorul unui câine, ai un nou statut în societate şi, fără să exagerăm, noi îl considerăm un copil, un nou membru al familiei.

Susţinem că un nou statut juridic al câinelui — recunoscut pe plan naţional şi internaţional, care să se întrepătrundă cu Legea pentru protecţia animalelor —, este o necesitate în chinologia modernă. Cel ce nu înţelege să-şi asume obligaţia unei comportări responsabile şi civilizate faţă de un câine, dorind numai să arate vecinilor cât este de monden, în propriul său interes îl sfătuim să nu-şi ia un câine.

Pe bună dreptate spunea un confrate de profesie, probabil după ani lungi de observaţii, „că după un timp, orice câine adoptat împrumută ceva din felul de a fi al stăpânului, din caracterul său şi invers". Sorin Şteflea, mare chinolog român, stins din viaţă la 12 iulie 1989, crescător de câini de vânătoare, în special de fox-terrieri, cu siguranţă le împrumuta, tuturor câinilor ce i-a avut, din caracterele proprii: nobleţea sufletească şi tenacitatea.

Dar nu numai fox-terrierilor, ci şi cailor de la hergheliile din Dor Mărunt şi Jegălia, unde Sorin Şteflea a avut o contribuţie deosebită în ameliorarea raselor de cabaline din aceste unităţi, contribuţie consemnată şi recunoscută în lucrările de specialitate