În cavitatea bucală, hrana solidă este prinsă direct de dinţi, deoarece buzele nu participăla apucarea hranei; iar alimentele lichide sunt lipăite cu limba, dotată cu omare mobilitate. Tot în cavitatea bucală se găsesc trei perechi de glandesalivare; parotidele, submaxilarele şi sublingulele, saliva câinelui fiind maivâscoasă, dar nu conţine fermenţi. Locul unde esofagul se uneşte cu stomacul,orificiul cardia, este larg şi permite revenirea alimentelor spre cavitateabucală, fapt pentru care câinele poate voma uşor, mai ales alimentele alterate,fire de iarbă, corpuri străine şi toxice.

            Stomacul are o capacitatedirect proporţională cu talia şi greutatea animalului. Digestia câinelui esteînceată, ajungând, pentru unele alimente, la 12-16 ore, deci numărul meselor cafi mai mic decât la om. După consumul unor mari cantităţi mari de oase,supraîncărcarea stomacului la câine determină o întindere a ligamentelorgastrice, urmată de o torsiune a stomacului în jurul axului său longitudinal,de regulă de la dreapta spre stânga, angajând şi ligamentul gastro-splenic şisplina care, la rândul ei, se măreşte în volum.

            Intestinul subţire estescurt, cu o capacitate mică şi un tranzit digestiv rapid.

            Intestinul gros se terminăprin rect, care are o deschidere la exterior – anusul – strâmtă şi bineînchisă, lubrefiată de două perechi de glande perianale. La nivelul lor, prinobstruarea canalelor glandulare, ce se deschid în rect, se pot forma abceseleperianale.

            Ficatul este voluminos, ca la orice mamifer, el este laboratorul organismului, producând şi bila ce emulsionează grăsimile.

            Pancreasul se află în potcoava duodenului şi secretă sucul pancreatic, care se varsă în duoden.