...insa selecţiile ulterioare au determinat, în 1892, fixarea la un model tip, fiind recunoscută şi admisă o singură rasă, cu trei varietăţi de păr şi o singură culoare pe varietăţi. Este de talie mijlocie-mare, cu un trunchi mai masiv decât al câinelui Ciobănesc german.
Inteligent, rustic, destul de rezistent, este utilizat la paza turmelor de oi şi a caselor. Capul este uscăţiv, dar lung, cu o frunte aplatizată. Ochii. Sunt de mărime mijlocie, uşor migdalaţi, de nuanţă brun-închisă cu pleoape negre şi au o privire vioaie, inteligentă. Urechile. De formă triunghiulară, deci nu prea mari, purtate drept în sus, având vârful rotunjit.
Gâtul este uşor alungit, se lăţeşte spre omoplaţi; este bine îmbrăcat în musculatură, fără salbă. Trunchiul este masiv, dar această masivitate nu face rasa greoaie. Pieptul e puternic, iar toracele adânc şi rotunjit la coaste. Greabănul este bine reprezentat în raport cu celelalte regiuni. Spatele e drept şi lat, cu flancuri musculoase.
Abdomenul, uşor mai supt, e dispus în continuarea liniei toracelui. Membrele anterioare prezintă oase puternice şi musculatură la fel de puternică. Omoplaţii sunt lungi, oblici, plaţi, deci angulaţi. Membrele posterioare sunt deosebit de masive şi rezistente, fără să fie greoaie. Regiunea metatarsiană este scurtă, solidă şi perpendiculară pe sol. Crupa este lată şi îmbrăcată în musculatură.
Genunchiul se găseşte plasat pe verticala ce coboară din şold pe sol. Din spate, liniile membrelor par paralele. Coada este prinsă normal, groasă la bază, are lungime medie, iar în repaus atârnă vertical în jos, cu vârful uşor recurbat la nivelul jaretului. Culorile alternează: roşcat, negru, bălţat şi toată gama de culori de la roşcat-cenuşiu până la negru. Puţin alb pe piept şi pe labe se admite. Părul este abundent, des, cu textură rezistentă, având şi un subpăr lânos.
Pielea este elastică şi bine întinsă, iar fanerele bine pigmentate. Talia şi greutatea. Optimă, la masculi, este de 62 cm, la femele de 58 cm, cu o toleranţă de +2 cm sau -4 cm. Greutatea: 28-35 kg. Mişcarea. Degajată, spontană, neobosită: are nevoie de mult spaţiu. Defecte minore. Urme mărunte, depigmentate, pe trufă, buze şi pleoape, prognatism moderat, ochi de nuanţă deschisă, omoplaţii mai puţin înclinaţi, jaret slab, drept (întins), labe puţin compacte, coada încovoiată, purtată prea sus sau deviată lateral, lipsa subpărului.
Defecte majore. Prognatism, urechi căzute sau corectate, lipsa cozii, pete albe în afara pieptului şi labelor. În cadrul rasei există mai multe varietăţi: Varietatea cu părul lung — cu două subvarietăţi: cea de culoare neagră (Groenendael) şi cea de culoare roşcată (Tervueren). Varietatea cu părul scurt. Subvarietatea roşcată înspicată cu negru şi cu masca neagră („cap de maur”) se numeşte Malinois. Varietatea cu păr ţepos. Are părul dur, ţepos cu o lungime de 6 cm.
CIOBĂNEŞTI FRANCEZI Scurt istoricÎn Franţa, oamenii au fost în permanenţă preocupaţi de ameliorarea raselor de câini, îndeosebi a celor ciobăneşti. În 1809, în facultăţile de medicină veterinară a fost introdus studiul raselor de câini ciobăneşti, iar în 1898 standardele pentru câinii ciobăneşti francezi erau deja definitiv stabilite şi omologate la FCI.
CIOBĂNESC DE BRIE (Berger de Brie, Briard) Standard FCI nr. 113 Originea. Aspectul general. Caractere. Ciobăneştii de Brie au fost recunoscuţi ca rasă de-abia în 1863, proveniţi din „câinii de şes”, selecţia a stabilit ca standard varietatea cu „păr de capră”. Briardul este o rasă de câini specializată în conducerea turmelor de oi. Parcurge cu uşurinţă 70-80 km pe zi şi este rezistent la îmbolnăviri.
Are o alură rustică, suplă şi musculoasă. Foarte vigilent şi vioi, păzeşte cu străşnicie turmele de oi. Capul este puternic, mare, cu botul lung. Părul lung, ce îl acoperă în întregime, formează barba, mustaţa şi îi ascunde ochii aproape în totalitate. Stopul. Pronunţat şi plasat la jumătatea distanţei dintre partea cea mai înaltă a craniului şi vârful nasului. Trufa. Neagră, iar linia nasului perfect dreaptă.
Ochii. Plasaţi orizontal, au culoare întunecată, privirea fiind calmă şi inteligentă. Urechile sunt prinse sus, de preferinţă cupate şi purtate drept. Gâtul. Musculos, bine delimitat faţă de umeri (omoplaţi). Trunchiul are pieptul larg, adânc, spatele drept, crupa uşor oblică.Membrele anterioare şi posterioare sunt foarte musculoase, cu osatură puternică şi aplomb regulat. Jaretul nu e foarte jos şi este cudat. Labele sunt puternice, rotunjite, cu unghii negre şi pinten dublu la cele posterioare.
Coada. Acoperită de păr lung, formează un croşet la extremitate, e purtată în jos şi ajunge până la jaret.Părul. Lung, aspru (asemănător celui de capră), are un strat de subpăr foarte abundent ce îl protejează împotriva ploii şi umidităţii. Culori. Sunt admise toate culorile uniforme, cu excepţia celei albe, fiind preferate nuanţele închise.
Talia şi greutatea. La masculi variază între 58 cm şi 68 cm, la femele, între 55 cm şi 65 cm. Greutatea : 25-30 kg. Defecte majore. Ochii mici, botul de „ştiucă”, prea ascuţit, petele albe pe piept, coada răsucită pe spate, trufa depigmentată. Se mai penalizează, la arbitraj, şi exemplarele ce nu se încadrează în dimensiunile de mai sus ale taliei.
