Rasele de câini din grupa 1. Câinii ciobăneşti. Aproape că nu există ţară, mai ales în Europa, care să nu aibă o rasă naţională de câini ciobăneşti. În această grupă intră câinii folosiţi la păzitul turmelor de vite sau de oi, sau numai de oi. Astfel, Grahundul suedez este un excelent paznic al turmelor de reni, Bouvier des Flandres este paznic de bovine, iar Berger de Beauce este specializat în paza turmelor de oi.
Ciobănescul german (Deutscher Schäferhund), bun la toate, înlocuieşte calul şi renul în stepele înzăpezite din Laponia sau în câmpiile din Groenlanda şi din Siberia ; excelent salvamontist, detector de droguri, este bun şi incoruptibil poliţist. Se mai spune, de către crescători, că aceşti câini ştiu să deosebească oamenii buni de răufăcători parcă citindu-le gândul. De aceea, chiar dacă sistematica oficială îi încadrează în grupa 1, pot fi plasaţi (fără a greşi) şi în grupele 2 şi 9.
Aceleaşi calităţi le are şi Ciobănescul belgian, numai că blana lui e mai bogată, iar Ciobănescul de Pirinei o are albă ca zăpada. De talie mai mica este şi excelentul Ciobănesc galez (Welsh-corgi), cu două varietăţi: Cardian şi Prembroke (fără coadă). În ţara vecină, Ungaria, cinci rase de câini cu standard confirmat, Komondor, Kuvasz, Mudi, Puli şi Pumi, sunt recunoscute în toată Europa, iar din Slovacia, rasa Slovensky cuvac.
În ţara noastră, datorită unor specialişti chinologi valoroşi, E. Carnaţiu, D. Stoenescu, C. Toma, E. Greblea, I. Drăgoi (majoritatea dintre ei doctori veterinari militari), au fost puse bazele ştiinţifice ale creşterii Ciobănescului german, pentru armată şi poliţie, Ciobănescul mioritic şi carpatin sunt rasele româneşti ale căror standarde, omologate pe plan naţional şi propuse la FCI, fac cinste chinologiei româneşti.Rasele de câini din grupa 2. Câinii de pază-apărare şi cei utilitari.
În această grupă intră mai multe rase canine al căror numitor comun este talia mare. Sunt câini inteligenţi, uşor de dresat şi educat, devotaţi şi curajoşi. Dintre ei amintim rasele Saint-Bernard, Dog german şi Dobermann. După utilitatea lor, câinii din această grupă pot fi:—câini de tras sănii : Alaskan Malamute, Siberian Husky, Samoyede;—câini antidrog: Ciobănesc german (Câinele lup), Labrador;—câini de avalanşe şi catastrofe : Ciobănesc german, Saint-Bernard;—câini însoţitori pentru nevăzători şi surzi: Ciobănesc german, Labrador;—câini salvatori de la înec: Terra Nova, Labrador:—câini de pază: Boxer, Dobermann, Dog german, Ciobănesc german, Mastiff, Leonenberg, Bulldog, Schnauzer uriaş etc.Rasele de caini din grupa
3. Terrierii. Sunt rase de câini pentru vânătoare, răspândite pe întreg mapamondul, de talie mijlocie, uneori chiar mică, robuşti, musculoşi, cu deosebită mobilitate şi agresivitate, curajoşi, dinamici, agili, rezistenţi şi perseverenţi. Etimologic, numele de terrier vine de la latinescul Terra (pământ) şi defineşte câinii care vânează în pământ, adică în vizuini, acolo unde se găseşte vânatul reprezentat de vulpi, dihori, bursuci. Unele rase de terrieri au mai fost folosite şi la vânatul mare — mistreţi, urşi şi chiar cerbi —, pe care îi atacă cu mult curaj.
Dar, în ultimele două decenii, terrierii au devenit şi câini de companie sau poate au fost dintotdeauna, dar erau folosiţi şi la vânat. Mi-aduc aminte că, doctorand fiind la Facultatea de Medicină Veterinară din Splaiul Independenţei 105, Bucureşti, îl urmăream, pe aleile dintre clinici, pe isteţul Teri. Era câinele prof. dr. docent Eugeniu Paştca, care făcea nenumărate drumuri de la disciplina de Anatomie la cea de Semiologie şi invers, aşteptându-şi stăpânul, sub privirile admirative ale studenţilor.
Terrierii se aseamănă între ei. Astfel Welsh-Terrierul, Airedal-Terrierul şi Fox-Terrierul se deosebesc mai mult prin colorit şi micile diferenţe de talie. Scottish Terrierul şi Skye Terrierul au picioare scurte. Bedlingtonul seamănă foarte mult cu un miel. Nemţii au terrierul lor, Jagd terrierul autohton. În Africa sunt două rase mai cunoscute, Basenji şi Terrierul de Congo, folosite cu succes la vânătoare. Terrierul de Congo, poate, este singura rasă de câine care nu latră, dar care scoate sunete ce înlocuiesc lătratul.Rasele de câini din grupa
4. Teckelii. Sunt câini de vânătoare, iar în ultimul timp şi de agrement (Teckel Arlechin). În limbajul curent sunt numiţi „şoricari", denumire improprie pentru această rasă. Unii îi mai numesc „baseţi". Nu este corectă nici această denumire, deoarece baseţii, chiar dacă sunt strămoşii lor, au o talie mult mai mare şi aparţin grupei 5.Rasele de câini din grupele 5, 6, 7 şi 8 sunt de vânătoare şi reprezintă fala speciei canine. Dintre acestea, cele mai reprezentative rase sunt Pointerul şi Bracul, rase de aret, adică au învăţat să caute vânatul cu pene, apoi să-1 semnaleze vânătorului prin pontare, ridicând un picior din faţă, şi să rămână în această poziţie până vine vânătorul.
Retrieverul este un câine de aport — adică găseşte vânatul doborât şi tot el îl aduce vânătorului. Limierii sunt câinii specializaţi în urmărirea vânatului rănit. Majoritatea câinilor de vânătoare pontează, dar şi aportează. Se poate vorbi de o „specializare", în sensul că unii câini de vânătoare lucrează mai bine la şes, la mlaştină sau la baltă. Unor câini de vânătoare le place apa. Alţii (Cockerul) devin foarte utili, descurcându-se excelent în mărăcinişuri, pe malul râurilor sau păduri. Pentru condiţiile de relief şi climă în ţara noastră cel mai răspândit câine de vânătoare este Bracul german.Rasele de câini din grupa
9. Câinii de companie (agrement). Atât la oraşe, cât şi la sate, prezenţa câinelui în familiile oamenilor este un lucru obişnuit. Dacă întrebăm pe iubitorii de animale de ce cresc lângă ei un câine, răspunsul vine prompt: „el (câinele) mă deconectează după o zi de muncă şi-mi provoacă o bucurie imensă”. Rasele de câini de agrement sunt mai cunoscute de publicul larg (mai ales la oraşe) datorită expoziţiilor şi concursurilor canine. În continuare vor fi prezentate unele rase mai puţin cunoscute din această grupă.
De pildă, rasa portugheză Cao de Agua, asemănătoare unui Caniche pitic. Domnul ambasador al Cubei la Bucureşti, Eulagie Rodriguez Millares, vorbea despre Jucăria havaneză — un fel de Caniche de culoare deschisă şi talie mijlocie (mascota expoziţiei chinologice de la Havana, 1992) — dar mai ales despre virtuţile terapeutice şi atributele mitologice ale rasei Xolox. Xoloxul este o rasă de câini fără păr, dar cu piele fină, luat de latino-americani în pat, atunci când au gripă, astm şi jucând rolul unui calorifer (câinele are, normal, o temperatură de 38,5-39 C), vindecându-i de aceste boli.
O rasă de câini, care pe vremuri era numită Pomeranie, dar care în realitate era un Spitz pitic, a intrat în apartamente, în ţările de limbă franceză, sub denumirea de Loulou. În Franţa se mai cunosc şi rasele Bichon Maltez şi Bichon cu părul creţ. Foarte asemănătoare Maltezului mai sunt şi rasele Bolognes şi Bichon Havanez, care, în realitate, au la origine Câinele mătăsos de Malta.Deşi Malta este renumită prin principalele evenimente politice ale sec. 20, care se leagă strict de ea, este bine să se ştie că, în insula, Câinele Maltez este o rasă veche, încă de pe vremea faraonilor, iar romanii, care numeau Malta Melita, au adus acest câine în Europa, pentru a deveni, ulterior, o rasă supranumită „confidentul doamnelor".
Rasa Papillon se deosebeşte de Peckinez prin: faţa la Peckinez este complet teşită, pe când la Papillon este ascuţită, deşi foarte multă lume îi spune tot Peckinez. Alături de el mai există şi rasele tibetane: Shish-Tzu şi Lhasa-Apso. Sunt rase agreabile, vesele, jucăuşe şi foarte curate. O rasă de câini de companie, dar şi un excelent paznic este Schipperke, rasă la care căţeii se nasc, de cele mai multe ori, fără coadă. În SUA a fost la mare vogă, în anii prohibiţiei, Boston Terrierul, o rasă ce îşi are originea în Bulldog şi Terrier şi care este „inteligentă”, deosebit de fidelă, afectuoasă şi mai ales discretă în comportare.
Rasa Pinscher poate fi şi de companie, dar ea este o rasă de pază şi utilitară. Ulterior, din această rasă iniţială, prin selecţie şi ameliorare, au apărut: Pinscheral pitic (de talie mică) şi Affenpinscherul, care se găsesc în grupa 9, rase căutate de mulţi iubitori de animale din ţara noastră. Vestitul stomatolog Ştefan Sârjiţă din Bucureşti spunea : „Cine a avut o dată un câine din rasa Pinscher, nu doreşte să aibă un alt câine decât din familia Pinscherului". Creaţia lui Konrad Lorenz, laureat al Premiului Nobel (1973) pentru studiile de etologie, este o rasă de câini numită Eurasier, şi care provine dintr-un mascul Chow-Chow şi o femelă Spitz- nordică.
Este un câine tăcut, dar prietenos, mai ales cu copiii.Rasele de câini din grupa 10. Ogarii. Sunt cele mai vechi rase canine. Din această grupă fac parte Ogarul afghan, Ogarul rusesc (Barzoi), Ogarul englez, Ogarul scoţian, cu păr aspru, pentru cerbi, Ogarul irlandez, Ogarul spaniol, Whippet, Ogarul persan Saluki, Ogarul arab Sloughi, Ogarul faraon, Ogarul Italian pitic, Ogarul Sicilian de Etna, Ogarul de Baleare. În ţara noastră se găsesc exemplare de Ogar maghiar. Asociaţia Chinologică din România agreează în mod deosebit această rasă şi a început să se preocupe de creşterea ei.
