Cateaua gestanta devine mai linistita, evita tot mai des miscarile care ar putea sa traumatizeze fetusii, isi cauta un loc mai retras, cat mai linistit si cu conditii cat mai bune, unde se pregateste de fatare.

   In timpul nasterii, va executa singura toate operatiunile ce asigura bunul mers al acesteia si supravietuirii puilor, sectionand cu dintii cordonul ombilical, rupand si ingerand invelitorile fetale, va linge fiecare pui in parte pentru a stimula circulatia sangelui si respiratia.

   Tot cateaua este cea care pastreaza curatenia in cuib, lingand abdomenul puilor in primele zile de viata, pentru a le stimula reflexul de mictiune si defecare, stiind faptul ca la varsta de 10-12 zile puii nu pot urina si defeca daca nu sunt linsi de mama.

   Determinant in actiunile femelei in aceasta perioada, instinctul matern o face pe aceasta mai agresiva fata de orice intrus care i s-ar parea ca pune in pericol viata si integritatea corporala a noilor nascuti, acest mod de manifestare disparand odata cu inaintarea in varsta a puilor.

   Dupa intarcare, puii sunt lasati independenti si daca nu au mai fost indepartati de langa mama, aceasta nu le mai acorda acelasi interes, fiind totusi de remarcat faptul ca, orice caine adult, manifesta o oarecare grija fata de puii sai sau ai altor caini, nefiind agresivi fata de acestia.

   Faptul ca un caine adult, necunoscut, nu va ataca un catel este tot o consecinta  a manifestarii instinctului de ingrijire a progeniturii si de asigurare a perpetuarii speciei.